Emotiile nu sunt niciodata o problema

Poate ca ceea ce urmeaza sa spun are o conotatie spirituala mai mult decat psihologica si poate ca asta nu se potriveste cu aria ta de interes, este in regula. Poate de asemenea va suna ciudat ceea ce voi spune, dar singurul mod in care poti afla o informatie noua, este sa lasi o portita deschisa catre exterior. Si exact asta te invit sa faci acum.

Observ foarte des in terapie, un tipar. Oamenii ajung sa apeleze la un psiholog pentru ca de cele mai multe ori sunt depasiti de situatie. De situatia in care se afla in exterior sau de conflictul pe care il traiesc in interior. In orice caz, la un moment dat, starea emotionala pare sa ii depaseasca si concluzioneaza ca „au o problema” pentru ca modul in care ei reactioneaza nu se potriveste cu ceea ce ei considera ca ar fi normal.

Poate ca in incercarea de a face fata unei situatii noi sau care ne depaseste capacitatea de gestionare a necunoscutului ajungem sa facem o criza de nervi, sa plangem sau sa ne simtim frustrati sau anxiosi. Dar oare care este motivul pentru care prima intrebare pe care ne-o punem este: ce e in neregula cu mine? Intrebarea asta determina oamenii sa vina in terapie si sa spuna: am probleme cu nervii, ajuta-ma sa nu mai fiu nervos. Am o problema cu gelozia, ajuta-ma sa nu mai fiu gelos. Ca si cand problema ar fi in sistemul nostru de reactie, nu in motivul declansarii acestei reactii.

Ca sa explic mai pe larg: creierul nostru nu este defect, el functioneaza perfect, chiar si atunci cand pare ca a iesit din tiparele „normalului”. In general problema noastra este ca nu intelegem cum functioneaza acesta. De-a lungul timpului am invatat ce inseamna „bine” si „rau” in functie de ceea ce am invatat de la parintii nostrii sau persoanele apropiate, dar si foarte mult in functie de modul in care societatea in care traim este formata. Femeile au invatat, de exemplu, ca este ceva rau sa fie nervoase, pentru ca „nu se cuvine”, iar barbatii au invatat ca e ceva rau sa fie tristi sau vulnerabili, pentru ca „sunt slabi”. Astfel ca fiecare se straduieste sa arate partea aceea din el care se potriveste cu cerintele societatii, dar care se potriveste si cu credintele interne, driverul intern ce ne impinge sa luam decizii.

De foarte multe ori, atunci cand avem o reactie ce nu se potriveste cu modul in care noi credem ca ar trebui sa functionam, ne panicam si sustinem ca avem o problema. Problema, in schimb, sta de cele mai multe ori in modul de interpretare al lucrurilor. Emotiile nu sunt niciodata o problema, interpretarea lor insa, cauzeaza tot felul de probleme. Avand in vedere ca suntem un sistem complex ca organism, ca mod de functionare pe care oricum nu il intelegem inca in totalitate, nici din punct de vedere medical nici psihologic si cu atat mai putin spiritual, este putin depasita ideea ca noi am putea fi doar intr-un anume fel. Ca noi am putea fi doar acest personaj ce are reactii pozitive si care nu greseste sau, daca o face, asta il defineste ca fiind un ratat.

Sa ne uitam putin in jur: provenim din Univers si organismul nostru este o replica la scara mica a acestuia. Si este foarte vizibil ca avem parte si de intuneric si de lumina. Si de frig si de caldura. Avem si vara dar avem si iarna. In orice exista un plus si un minus. La fel se intampla si cu noi. Problema noastra ca societate este ca am introdus acest concept ca noi trebuie sa fim doar plus. Am definit noi ce inseamna plus (bine) si ce inseamna minus (rau). E bine sa fim fericiti, sa zambim, sa castigam, sa fim primii, sa muncim, sa construim, sa ne casatorim, sa avem copii si este rau sa fim nervosi, tristi, sa suferim, sa stagnam, sa ne plafonam, sa nu ne gasim „jumatatea” si sa nu ne intemeiem o familie.

Asa ca atunci cand ne trezim in fata unei situatii care nu se potriveste cu acest tipar, suntem deznadajduiti si nu stim cum sa-i facem fata. Iesim dintr-o relatie si ne trezim tristi si pierduti si in loc sa acceptam acea emotie si sa vedem ce sa facem cu ea. Pentru ca nu acceptam ideea de a ne simti pentru o perioada asa, ne dezvoltam diferite mecanisme: incepem sa fugim de realitate. Cautam rapid in exterior solutii ca sa ne tina mintea ocupata si sa nu ne mai gandim la probleme, sa stam cat de mult posibil cu prietenii si sa gasim un inlocuitor al partenerului de care tocmai ne-am separat. Evident ca acest mecanism nu functioneaza pe termen lung si in scurt timp te vei trezi mai obosit si mai depasit de situatie decat ai fost la inceput. Cand, daca ai lua lucrurile ca atare, ai putea sa accepti realitatea si sa observi ca, daca s-a ajuns aici, cel mai probabil ceva nu a mers bine, poate e ocazia perfecta sa iti dezvolti anumite abilitati de comunicare sau poate ca vremea sa descoperi ce cauti, de fapt, la celalalt.

La fel se intampla daca, de exemplu, iti pierzi jobul. Consideri ca este cel mai rau lucru care ti se putea intampla si spui despre tine in ce situatie nasoala te afli. Dar poate daca te-ai da un pas in spate, incetand sa cataloghezi situatia intr-un fel sau altul, luand lucrurile ca atare, ai putea sa observi multitudinea de oportunitati ce se deschid in fata ta: o varianta mai buna de job, poate ca in sfarsit scapi de colegul acela enervant sau de presiunea sefului ce nu te putea intelege niciodata. Poate ai varianta sa te reorientezi in cariera.

Tu ce consideri defect la tine?

ULTIMELE ARTICOLE

Trup, spirit, minte

„Studii realizate pe soareci au demonstrat ca frecventa si calitatea ingrijirilor materne acordate puilor modifica creierul si comportamentul viitor al fiecarei generatii succesive de pui;

Citeste mai mult »